Nu e o rușine să muncești
Scriam pe Facebook că există tineri care se plâng că în România acum este criză, în condițiile în care prin toate domeniile se angajează, trebuie să fii super leneș ca să mori de foame sau să nu ai job. Și în comentarii lumea zice același lucru, majoritatea tinerilor care vin la interviuri au experiență redusă, dar pretenții mari și dorința de a învăța nu mai există.
Pe de o parte îi înțeleg, am evoluat ca societate, așteptările sunt mai mari, nu mai vrei doar să îți găsești un job care să pună pâinea pe masă, toți vor să aibă joburi motivaționale, inspiraționale, vor să își găsească menirea, să lucreze de la birou, eventual pe minim 1000 de euro salariu, chiar dacă ei abia au terminat facultatea.
Problema e alta, că până îți găsești menirea cineva trebuie să plătească ratele sau chiria, să aducă bani în casă, și dacă părinții te mai susțin la 20 de ani, pe la 30 de ani s-ar putea să te întrebe când pleci de acasă, că poate au și ei treabă.
Nu vreau să sune aiurea, dar social media și societatea a ajuns să creeze așteptări nerealiste legate de joburi, carieră și scopul nostru în viață. Nu e o rușine să muncești, indiferent de job.
Vezi acum tineri de 20 de ani care se laudă pe Instagram că sunt milionari din crypto și tu chiar crezi că e adevărat, în loc să realizezi că majoritatea sunt țepari și că trebuie să începi cu munca adevărată când ești tânăr, ca să poți la 30 de ani să îți permiți toate chestiile alea frumoase la care visezi.
Bonus, toți vor să fie manageri, dar ignoră faptul că sunt o mulțime de joburi bine plătite în zona de meserii. Găsești 1000 de social media manageri acum, dar ca să ajungi la un instalator sau electrician bun îți trebuie pile și recomandări.
Ca să am acum un job de birou și să fac ce îmi place am lucrat încă din facultate. Am lucrat și în fabrică, și în construcții, și în vânzări, am lucrat și ore suplimentare. Am avut joburi nasoale, dar și joburi bune. Am fost plătit foarte prost, dar și foarte bine.
E mai ok să începi la 18-20 de ani cu munca, indiferent de domeniu, pentru a acumula experiență și a îți da seama ce vrei să faci cu viața ta, decât să stai până la 30-35 de ani așteptând să apară jobul ăla bun din cer, peste noapte. Nu așa funcționează lucrurile.
Bonus: Despre aspirațiile celor de sub 35 de ani.