În așteptarea vaccinului
Mi se pare fascinant cum lumea a devenit brusc mai bună săptămâna asta, după ce două companii au anunțat că în curând urmează să scoată pe piață vaccinuri cu o eficiență de peste 95% pentru noul Coronavirus. Acțiunile la bursă ale multor firme au crescut (mai puțin Zoom și Peloton), și parcă inclusiv oamenii nu mai sunt așa de nervoși, agitați peste tot, au început să își facă timid planuri pentru viitorul apropiat.
Asta îmi amintește în primul rând cât de fragili suntem noi ca specie. Cu 11 luni în urmă cu siguranță ca planurile tuturor pentru 2020 erau cu vacanțe prin alte țări, drumeții, petreceri, schimbări mai mici sau mai mari în viață.
După aceea a venit pandemia, și totul s-a oprit pe loc, am stat închiși în casă luni întregi, și acum facem echilibristică pe sârmă între: trebuie să trăim/trebuie să ne protejăm/trebuie să muncim/dar de distrat nu ne mai distrăm chiar deloc?
Și acum zâmbim un pic, sperăm un pic. Mă bucură optimismul ăsta, dar sper că majoritatea realizează că va mai dura până vom reveni la o nouă normalitate.
Chiar si dacă avem vaccinul, imunizarea în masă se obține când ai 70% din populație vaccinată. Realistic vorbind, în cazul României așa ceva s-ar putea realiza într-un an de zile cu eforturi foarte mari atât materiale cât și logistice, pe lângă faptul că ne-ar trebui 13 milioane de vaccinuri (sau 26 dacă va fi nevoie de 2 doze).
Nu mai zic nimic de trendul antivaccinare, că omenirea a uitat cum a fost devastată de boli în trecut, acum visăm că ne vindecăm prin gândire pozitivă. Presimt că prin primăvară vom afla că și vaccinul ăsta nou conține mercur sau ne implantează cipuri 5G prin creier.
Long story short, e bine că avem o rază de speranță la orizont, dar eu nu mi-aș face planuri de concedii sau evenimente până prin primăvara lui 2021, când vom avea mai multe informații și speranțe.
Aveți grijă de voi.