Cum știi că nu mai ești sărac?
Există mai multe trepte de sărăcie, mai ales dacă ai în jur de 40 de ani probabil ai prins câteva, ai trecut prin ele și faci diferența. Când eram noi mici, săraci erau cei care nu prea aveau ce să mănânce punct, cu ce să se îmbrace punct sau nu aveau o casă punct. Nu era despre Moet, caviar, Gucci și penthouse, ci nevoile de bază.
Din fericire ca nație am mai progresat, sărăcia arată altfel acum. Nu mai știu în ce podcast auzisem o fază, că părinții dintr-o clasă cu elevi bogați din capitală au convenit să cumpere din fondul clasei, strâns tot de ei, haine Gucci și pantofi Balenciaga celor 2 copii din clasă care nu aveau din astea și erau marginalizați de restul, care aveau. Părinții ăia credeau că problema e la cei doi copii, că nu au, nu la odraslele lor, care își judecau colegii după câte sute de euro poartă pe ei sau nu. Atâta s-a putut.
Revenind, pentru unii sărăcia înseamnă în continuare să nu ai ce mânca, unde dormi sau cu ce te îmbrăca, asta e sărăcia cruntă, e cea mai grea, poate dura ani de zile să ieși de acolo, unii nu reușesc niciodată.
Sărăcia în clasa medie e mai nuanțată acum. Unii se simt bogați când au ce pune pe masă copiilor, alții se simt săraci dacă nu au avut bani de 2 concedii anuale în destinații exotice, sau dacă nu și-au schimbat telefonul cu ultimul model apărut anul ăsta. Sunt nuanțe, dar totuși, eu zic că ar trebui să fim un pic mai realiști.
Mă gândesc că știi că nu mai ești sărac:
Când nu te mai uiți la prețuri în supermarket și nu calculezi la virgulă tot ce ai pus în coș, de frică să nu depășești banii din portofel.
Când nu cumperi cel mai ieftin produs de pe raft.
Când copilul tău nu crește cu impresia că mersul la McDonald’s, KFC sau Pizza Hut e o mare sărbătoare, știe cum arată și un restaurant.
Când nu repari mașina doar atunci când te lasă efectiv în mijlocul drumului, ci îi faci reviziile la timp.
Când știi că ai suficienți bani acasă sau în cont ca să trăiești și luna viitoare. Când ai suficient pentru 3 luni dormi mult mai bine noaptea, când ai pentru 6 luni deja te crezi bogat.
Când nu mai înghiți mizerii de la șefi sau de la clienți, de frică că îți vei pierde jobul sau nu îți vor mai plăti facturile, pentru că ai rezolvat punctul anterior.
Când nu trebuie să alegi între scutece și mâncare pentru ăla micu sau rata la credit sau haina aia de care chiar ai nevoie sau factura la gaz, ci ți le permiți pe toate.
Când nu îți mai cumperi haine de firmă deoarece realizezi că majoritatea nu își merită banii, nu pentru că nu ai bani de ele.
Când muncești 10 ore pe zi deoarece chiar îți place ceea ce faci și uiți cum zboară timpul, nu pentru că ai nevoie de banii extra pe care îi faci în cele 2 ore suplimentare.
Când începi să îți faci planuri de viitor și să le bifezi, nu mai mergi pe principiul Să sperăm că o să fie bine sau Vedem mâine ce-o fi.
Când îți permiți să visezi la un viitor mai bun, și aștepți cu nerăbdare ziua de mâine.
Ce am mai scris pe blog: