Discuția de la Vali despre românii care nu vor să plătească pentru servicii și se chinuie ei să rezolve, să repare sau să găsească mai ieftin mi-a reamintit de faptul că noi nu prea știm cât valorează o oră din timpul nostru. Chestia asta e justificabilă la 20 de ani, când avem prea mult timp liber la dispoziție și prea puțini bani. Atunci are sens să repari tu, să faci tu, să înveți cum se face, să cauți oferte că poate găsești cu 5 lei mai ieftin.
Și la 60 de ani are sens, că poate ai lăsat-o mai moale cu munca, te apropii de pensie și îți place să meșterești tu, să te bucuri că ai găsit o ofertă bună, că ai mai învățat să faci ceva nou, vorba aia, îți ține creierul în priză.
În schimb goana asta după lasă că fac eu, lasă că învăț eu, lasă că găsesc eu mai ieftin nu prea are sens între 30 și 50 de ani, când se presupune că ai acumulat ceva experiență în domeniul tău și câștigi decent sau chiar foarte bine din profesia ta. Atunci nu prea are sens să îți repari tu mașina, sau să văruiești, sau să construiești nu știu de, decât dacă ai o pasiune foarte mare din șurubărit și reparat și te relaxează asta, meșteritul e viața ta.
În termeni practici, când cariera ta e pe val și tu câștigi 500 de lei pe zi (zic și eu) nu prea are sens să pierzi o zi întreagă pentru a repara ceva, dacă poți plăti pe altcineva cu 200 de lei pentru lucrare și tu ieși pe profit. Evident, dacă ești plătit cu 50 de lei pe zi are sens, sau poate că trebuie să îți schimbi jobul, și să înveți ce face meseriașul care câștigă mai mult ca tine.
In Statele Unite am intalnit in anii 90 o abordare la fel de constructiva in sprijinul ideii tale. Fiind in vizita in casa unui universitar (programul international visitor avea o latura intitulata home hospitality ce oferea intalniri de acest gen in diferite medii) l-am vazut agitat de banalul fapt ca sifonul de sub chiuveta picura. M-am oferit sa il ajut daca are o cheie sa reparam repede ( ca de eram inginer, nepracticant vreodata al acestei nobile meserii, dar inginer) iar raspunsul primit mi-a ramas intiparit in minte: " imagineaza-ti dragul meu ca dintre miile de instalatori care fac acest fel de reparatii, 5% macar au finantele si copii talentati in care sa investeasca pentru educatia lor universitara. Si ca eu prin faptul ca acum voi suna si voi plati un instalator, fac ca acest 5% sa se mentina sau sa creasca in timp si intr-un mod direct sa am cu cine sa imi practic cu placere si eficienta meseria - aceea de a educa tineri in universitate. Asa functioneaza America constienta si de aceea marea majoritate facem ceva la care ne pricepem. Rezultatul e o economie functionala cu oameni multumiti de ceea ce fac.
De atunci de fiecare data cand am astfel de probleme casnice (becurile le schimb in continuare singur) sun un specialist care traieste din acest serviciu.